Moştenirea unui proiect

October 11, 2011

Îmi dau din ce în ce mai mult seama cum promovarea succesului şi atragerea de atenţie asupra unui proiect terminat îl poate face mult mai valoros pentru remembering-self-ul colectiv decât un proiect terminat cu succes, dar care este imediat uitat în graba de a intra în alte noi proiecte. Chiar dacă în definitiv acţiunile din cadrul celor două proiecte şi valoarea adusă în timpul proiectelor sunt similare în ambele cazuri. Câteodată acele câteva ore investite pentru a promova post-mortem celor interesaţi un proiect de succes pot avea o valoare similară, pentru posteritate, cu întreg proiectul (care poate a durat săptămâni sau chiar luni). Şi nu, nu îmi aduceţi aminte de 80-20, căci chiar nu se aplică în cazul ăsta.

Invincibilitate

October 11, 2011

Când ajungi să crezi că orice îţi pui în minte îţi va ieşi, ai nişte aripi invizibile care te pot înălţa mult în viaţă. Când ajungi să îţi interpretezi invincibilitatea prin faptul că poţi să greşeşti sau să întârzii la nesfârşit, că oricum îţi va ieşi, aripile ţi se udă şi devin din ce în ce mai grele. Poate că provocarea nu este să îţi demonstrezi că o poţi face după ce ai dat greş de multe ori sau că o poţi face în ultimul moment, ci mai degrabă este cum poţi face ceea ce îţi pui în minte mai bine, mai repede, cu un impact mai mare.

Dimineaţa la 6

October 11, 2011

Îmi aduc aminte de o dimineaţă în care am ieşit de la ora 6 dimineaţa în parcul Plumbuita şi am alergat. Am alergat o oră. Nu era aproape nimeni în parc, şi nişte raze de soare superbe se jucau printre frunzele copacilor. Aveam muzica în urechi, eram într-o stare semi-meditativă. Alergând. Cred că va fi un moment unic în viaţa mea, de care îmi voi aminti şi peste ani.

Performanţă pe un domeniu

October 11, 2011

Citesc o carte splendidă – The Art of Learning. Este despre un tip care a ajuns International Grandmaster la şah şi apoi a ajuns campion mondial la arte marţiale. Povesteşte despre cum a descoperit să înveţe şi cum să transfere despre cum învaţă de la un domeniu la altul. Printre gândurile care mi-au trecut prin minte citind cartea a fost şi întrebarea: care este şahul meu? (Pe ce domeniu mă concentrez şi să am sau voi avea o performanţă remarcabilă? Sunt pe drumul cel bun sau nu?). Vă las pe voi, atunci când ajungeţi să citiţi aceste rânduri, să ghiciţi ce mi-am răspuns.

Coincidenţă?

October 11, 2011

Unul dintre cadourile pe care le-am primit de ziua mea a fost un boardgame pe care mi l-am dorit mult. Întâmplarea face ca cei care au cumpărat cadoul să nu fi ştiut asta, ci atunci când au mers la magazinul de jocuri m-au descris pe mine şi vânzătoarea le-a recomandat jocul pe care mi-l doream. Coincidenţă?

Rutine…

October 11, 2011

Lucrând în contextul VIP pentru a gândi şi valida procese şi proceduri din organizaţie, am avut un declic despre paralela între procesele unei organizaţii şi obiceiurile unui om. Organizaţiile de obicei când vor să crească, au nevoie să se bazeze pe nişte procese solide. Aşa o fi şi cu obiceiurile oamenilor?

Caiac

October 11, 2011

Chiar dacă fiecare din barcă poate să dea la vâsle foarte repede, dacă nu îşi găsesc ritmul comun, nu vor putea avansa suficient de repede. Este o imagine puternică, îmi aduce aminte de cele câteva luni de canotaj, când am ieşit de câteva ori pe lacul Tăbăcăriei din Constanţa şi am simţit ritmul în barcă cu Nicu. Era o barcă de doi şi era un sentiment minunat când barca parcă zbura pe apă mulţumită vâslitului nostru.

Un model propus pentru reflecţie trece prin mai mulţi paşi – amintirea (ce am făcut?), înţelegerea (ce a fost important la asta?), aplicarea (unde aş mai putea folosi asta?), analiza (am văzut ceva modele în ce am facut?), evaluarea (cât de bine m-am descurcat?) şi crearea (ce aş putea să fac de aici înainte?). Câteodată mă opresc la primul pas, căci ajung să nu îmi mai amintesc aproape deloc ce am făcut într-o zi sau o săptămână. Vreau să încep să îmi pun nişte ancore pentru fiecare zi, să îmi amintesc măcar momentele memorabile din ziua respectivă. Voi ajunge la un moment dat să am momente de reflecţie de o bună calitate, până atunci mai lucrez la ce este la bază.

Paragraful şi omul

October 11, 2011

Două paragrafe pot avea aceeaşi lungime, aşa cum şi doi oameni pot avea aceeaşi înălţime. Aşa cum însă doi oameni de aceeaşi înălţime pot fi de o profunzime foarte diferită, aşa şi două paragrafe pot fi foarte diferite în adâncime. Aşa cum cei doi oameni de profunzimi diferite se formează prin experienţe diferite, aşa şi două paragrafe de adâncimi diferite se formează prin efort şi talent diferit investit.

Un paragraf se aseamănă întrucâtva cu un om, aşa cum un om se aseamănă întrucâtva cu un paragraf.

Primul lucru pe care vreau să mă concentrez este paragraful, suma de propoziţii prin care transmit un mesaj. Mă interesează în primul rând transformarea unei idei în paragraf. Voi exersa crearea de paragrafe ca să rafinez această transformare, să ajung să o fac uşor.